În practica curentă, frecvenţa distrucţiilor coronare continuă să fie o realitate a omului modern, începând de la vârste mici, atrăgând după sine dificultăţi în abordarea tehnicilor de refacere a morfologiei dentare datorită nivelului scăzut de cooperare pe care îl au micuţii pacienţi.

Pentru această afecţiune, până nu demult, cel puțin pentru zona frontală, extracţia a fost recomandată ca opţiune de tratament, mai ales dacă şi pulpa dentară era interesată în procesul patologic, având rezultate neadecvate şi cu interferenţe în dezvoltarea personalităţii/comportamentului copilului. În ultima perioadă, accentul pus pe tratamentul dinţilor deciduali s-a mutat de la extracţie la restaurare

De aceea, mi-am propus să schimb mentalitatea perimată conform căreia dinţii de lapte nu se tratează pentru că oricum se schimbă, considerând că această paradigmă poate avea urmări nedorite; din acest motiv, am depus constant un efort susţinut, încercând să dezvolt o nouă conduită parentală, astfel încât părinţii să devină conştienţi de consecinţele negative pe care le poate avea extracţia/pierderea prematură a unui dinte temporar în dezvoltarea armonioasă şi funcţionalitatea arcadelor dentare temporare.

Dinţii temporari au o importanţă deosebită în viaţa copilului: asigură aspectul estetic al feţei, realizează o masticaţie completă a alimentelor, contribuie la rostirea corectă a fonemelor şi menţin spaţiul necesar pe arcadă pentru erupţia dinţilor permanenţi (de aceea, este deosebit de important ca aceşti dinţi să fie păstraţi cât mai sănătoşi pe arcadă până la exfolierea lor naturală).

Afectarea dinţilor temporari perturbă toate aceste funcţii, având implicaţii atât la nivel local, cât şi asupra stării de sănătate generală, producând şi dezechilibre la nivel psiho-social, perturbând calitatea vieţii copilului.

Abordarea pacientului-copil este una complexă, atât din punctul de vedere al diversităţii tratamentului, cât şi al aspectului psihologic. Dedicaţia, pasiunea, dorinţa de a reuşi şi, nu în ultimul rând, aportul emoţional pe care îl presupune o bună colaborare cu pacienţii-copii, m-au motivat să evaluez obiectiv şi în beneficul micilor pacienţi deciziile pe care le-am luat, să găsesc tot timpul noi metode şi tehnici de tratament şi de comunicare, dezvoltate pe baza observaţiilor ştiinţifice şi de natură psihologică.

O mare parte dintre pacienţii mei sunt copii cu vârste fragede, care, în necunoştinţă de cauză, manifestă reacţii diferite, fiind neliniştiţi, devenind chiar anxioşi necunoscând persoanele şi mediul cu care  vin  în contact. În acest sens am găsit o soluţie, creând un mediu familiar cu ajutorul personajelor din basm îndrăgite de toţi copiii, de multe ori eu însămi m-am transformat într-un narator ce intermediază acţiunile Zânei dinţişorilor.

Am remarcat beneficiile  unor  astfel  de  acţiuni,  copiii  devenind  mai  încrezători  în miracolul intervenţiei somatologice, fiind încurajaţi şi aşteptând cu nerăbdare să revină la cabinet, ceea ce din punct de vedere medical constituie o altă modalitate de promovare a sănătăţii orale a pacienţilor-copii.

Dr. Florentina Radu